Într-un colț îndepărtat al galaxiei, orașul Neonara strălucește ca un panou publicitar care nu se oprește niciodată din clipit. Locuitorii săi, Neonarienii, sunt atât de avansați tehnologic încât nu-și mai amintesc cum arată un bec obișnuit. Aici, fiecare zi este o competiție pentru cine are strălucește cel mai tare și utilizează cele mai ridicole aparate.
– Ah, iar am uitat unde am parcat naveta, se incruntă Zorban, un Neonarian tipic, în timp ce își folosește brățara holografică să cheme vehiculul.
– Butico caută-mi masina, se răsti el la holograma micuța care își ițise figura pe ecran.
Butico, asistentul sau personal, un AI cu o personalitate domoală, băgă doua degete în gură și fluieră scurt. Aproape imediat doi câini holo, supranumiți si hodogs, se materializară lângă Zorban.
– Căutați mașina, ordonă Butico.
Hodogii lătrără scurt și se făcură nevăzuți în receptaculele rețelei neuronale care împânzesc Neonara.
In scurt timp, un Akudi 3O/2X ultima generatie, confort ultra mega supra, faruri argotice și spoilere micro adaptabile și supra extensibile, opri în scartait de frane neo dinamice iar Zorban se urcă în ea și-și luă zborul în treaba sa.
Neonarienii trăiesc cu iluzia că sunt cei mai eco-friendly din univers. Ei se laudă cu energia lor regenerabilă, dar ignoră cu grație deșeurile electronice care se adună pe orbitele planetelor vecine.
– Fir-ar a dracului de vechitură, oftează Jarna, în timp ce încarcă un nou update pentru robotul ei de curățenie. La următorul salariu îmi iau altul.
Când Neonara a fost aleasă să găzduiască summitul intergalactic al păcii, toată lumea a fost în extaz. „În sfârșit, se face dreptate!” gândiră Neonarienii. Delegații au sosit, mirați de lumina orbitoare și de arhitectura complicată, încercând să nu se împiedice de dronele curioase care filmau fiecare mișcare.
Summitul a decurs cu bine, în ciuda faptului că un robot de servire a confundat niște documente importante cu o comandă de cafea, le-a macinat fin, a pus zahăr și lapte și le-a servit invitaților care aproape s-au înecat cu resturile de plastic. La final, spectacolul de lumini a fost atât de intens încât unii invitați au plecat cu dureri de cap. „Asta da amintire!”, a exclamat un reprezentant al unei planete îndepărtate, masându-și tâmplele.
Neonara a rămas un exemplu de cum să combini tehnologia avansată cu un snobismul, iar Neonarienii și-au continuat viața, convinși că au cucerit universul cu tehnologia lor.
About Post Author
