Nu există loc mai potrivit pentru a porni într-o nouă aventură decât paginile unei cărți.
E o afirmație bazată pe experiență.
Trăim în ziua de azi sub o avalanșă de informație, fie că e vorba de banalul borcan de iaurt de la băcănia din colțul blocului sau de la flamboaiantul supermagazin etichetat cu tot felul de informații de care ai și nu ai nevoie, fie de mega producțiile cinematografice, care oferă universuri din ce în ce mai fantastice și mai pline de culoare.
Filmul, serialul tv, video-urile care au împânzit tot internetul sunt captivante și te transpun instantaneu în povestea pe care creatorii lor au imaginat-o. Fără nici un efort, ești transportat într-o lume în care aventura pândește la fiecare colț sau întorsătură de situație. Și aici deja poate ai început sa vezi care este capcana.
Ușurința cu care le accesezi este în același timp nemesisul fiecăruia dintre noi. Efortul este mult prea mic în comparație cu recompensa pe care o primim, iar creierul nu trebuie decât să înghită aventura așa cum a gândit-o altcineva. Devenim leneși în gândire, imaginația are nevoie de stimuli vizuali pentru a o „lua razna” și în general nu mai aleargă, ci doar gâfâie la orice cuvânt sau asociere.
O carte ia mai mult timp decât un film.
La început poate arăta așa, lipsită de culoare, greu de urmărit. Pagini după pagini, poate părea copleșitoare și lipsită de recompensa imediată cu care ne-am obișnuit (de pe internet și social media, de la tv sau cinematograf, și mai ales din jocurile video, unde orice acțiune/click are o recompensă).
TLDR (too long didn’t read / prea lung, n-am citit) și cauți sumarul unui text mult prea lung de parcurs. Poți să faci același lucru și cu o carte, sunt destui care fac recenzii video la cărți și afli în câteva minute despre ce este vorba. Dar dacă o faci, ai să pierzi exact ceea ce o carte are de oferit: o aventură unică pentru fiecare cititor.
Pentru că, atunci când deschizi paginile unei cărți și te scufunzi în aventura pe care ți-o oferă, trezești din amorțire un spiriduș despre care nici nu știai că locuiește în creierul tău: imaginația.
Imaginația e o mare figură. A mea arată așa:
Aici îți poleiește gândurile cu praf magic, făcând să strălucească totul de optimism și voie bună, aici te cufundă brusc în cea mai mare disperare. Sau te duce în pragul de a-ți vărsa conținutul stomacului doar scormonind prin imaginile și senzațiile nefericite pe care le-ai încercat altă dată. Dar în ansamblu e un prieten bun și-ți umple conștiincios cu imagini și emoție fiecare nouă trăire.
Imaginația prosperă pe măsură ce te adâncești în paginile unei cărți. Dă-i frâu liber și o să creeze lumi mai frumoase decât orice film sau video de pe internet. Timpul însuși își pierde valoarea atunci când te scufunzi în paginile unei cărți și auzi cum te cheamă cineva la masă și mormăi un „vin acuma”, dar uiți de promisiunea făcută și rămâi ancorat în aventură. Pentru că o carte are efectul ăsta, te face să uiți de tot și de toate și, chiar dacă te trezești că ziua s-a scurs fără să bagi de seamă, nu-ți va părea rău: între timp, ai trăit luni, ani sau chiar o viață de om.
Așa că pune mâna pe prima carte care-ți cade în mână și citește.
Citește până ți se tocesc ochii, până când îți cade cartea din mână de somn, pentru că la sfârșitul acestei aventuri te așteaptă o recompensă mult mai mare și mai satisfăcătoare decât orice ai visat.
Iar lumea, care la început nu avea culoare, se va transforma în așa ceva:
About Post Author
